1. Alegerea densității de putere în funcție de tipul încăperii
Principalul parametru de proiectare este densitatea de putere (W/m²). Aceasta depinde de izolația termică a clădirii și de temperatura dorită. Este important de reținut că, datorită radiației infraroșii directe, senzația de confort termic apare la o temperatură a aerului cu 3–4 °C mai mică decât în sistemele tradiționale de încălzire.
Densitatea de putere arată ce cantitate de energie termică trebuie furnizată pentru fiecare metru pătrat de suprafață pentru a compensa pierderile de căldură ale încăperii. Cu cât izolația termică a clădirii este mai slabă, cu atât pierderile de căldură sunt mai mari și, prin urmare, este necesară o densitate de putere mai mare pentru încălzirea cu infraroșu.
La calculul preliminar al unui sistem de încălzire cu infraroșu, acest parametru permite determinarea puterii totale a încălzitoarelor și a numărului necesar de unități.
| Nivelul izolației termice | 13°C | 16°C | 19°C |
|---|---|---|---|
| Bună | 60 W/m² | 80 W/m² | 100 W/m² |
| Slabă | 90 W/m² | 120 W/m² | 150 W/m² |
| Fără izolație | 200 W/m² | 230 W/m² | 260 W/m² |
| Suprafață semi-deschisă | 230 W/m² | 280 W/m² | 330 W/m² |
2. Reguli de montaj și suprafața de acoperire
Pentru o încălzire uniformă, emițătoarele cu infraroșu se montează la o înălțime de 2,5–3,5 m. Suprafața eficientă de încălzire a unui aparat variază semnificativ în funcție de metoda de montaj (pe perete sau pe tavan) și de înălțimea de suspendare.
La amplasarea încălzitoarelor este necesar să se asigure suprapunerea uniformă a zonelor de radiație. Acest lucru permite evitarea zonelor cu încălzire insuficientă sau excesivă și creează un confort termic stabil în întreaga încăpere.
Încălzitoarele cu infraroșu pot fi montate pe pereți sau suspendate de tavan. Alegerea metodei de montaj depinde de construcția încăperii, de înălțimea tavanului și de configurația zonelor de lucru.
Montajul pe perete este utilizat de obicei în încăperi cu lățime redusă sau atunci când este necesară direcționarea căldurii către o anumită zonă. Montajul pe tavan permite distribuirea mai uniformă a radiației termice pe suprafață și este frecvent utilizat în spații industriale și depozite.
| Metoda de montaj | Înălțime 2,5 m | Înălțime 3,0 m | Înălțime 3,5 m |
|---|---|---|---|
| Pe perete | 8 m² | 20 m² | 40 m² |
| Pe tavan | 17 m² | 24 m² | 32 m² |
3. Exemplu de calcul și schemă de amplasare
Calculul unui sistem de încălzire cu infraroșu se realizează în mai multe etape. Mai întâi se determină suprafața încăperii și nivelul izolației termice. Apoi, pe baza tabelului, se selectează densitatea de putere necesară, după care se calculează puterea termică totală a sistemului. Puterea obținută se împarte la puterea unui singur încălzitor, ceea ce permite determinarea numărului necesar de aparate. După aceasta, se elaborează schema de amplasare, ținând cont de suprafața acoperită de fiecare încălzitor și de configurația încăperii.
Prin urmare, necesarul total de putere termică este:
Ca sursă de căldură se pot utiliza șase încălzitoare cu infraroșu din seria ECL-1000, fiecare cu puterea de 1 kW.
La montajul pe perete, la o înălțime de 3 m, un încălzitor acoperă eficient aproximativ 20 m² de suprafață. Pentru a obține o densitate uniformă a radiației termice, aparatele sunt distribuite de-a lungul perimetrului încăperii.
Pentru o încălzire uniformă, este important nu doar să se determine numărul încălzitoarelor, ci și să se organizeze corect amplasarea acestora. Într-o încăpere cu dimensiunile de 10 × 5 m, soluția optimă este instalarea a câte trei aparate de-a lungul fiecărui perete lung. Distanța dintre centrele încălzitoarelor este de obicei de aproximativ 3–3,5 m.
La această amplasare, zonele de radiație termică ale aparatelor vecine se suprapun parțial. Intersecția fluxurilor de căldură la înălțimea la care se află oamenii permite formarea unui câmp termic uniform și evitarea zonelor insuficient încălzite.
În spațiile industriale este recomandat să se țină cont și de amplasarea zonelor de lucru. Dacă principalele posturi de lucru sunt situate în partea centrală a atelierului, încălzitoarele pot fi orientate la un unghi mic de la pereți spre centrul încăperii. Acest lucru permite direcționarea fluxului principal de căldură către zona unde se află personalul.
În plus, încălzitoarele pot fi împărțite în două grupuri electrice a câte trei aparate. O astfel de schemă permite utilizarea doar a unei părți din puterea instalată în perioadele de tranziție, oferind o reglare mai flexibilă a funcționării sistemului de încălzire.